Cronica eparhială şi cea parohială înscriind deopotrivă întâmplările şi evenimentele de importanță locală sau generală se opreşte deosebi în a doua jumătate a secolului al nouăsprezecelea, asupra târnosirii unei noi catedrale ortodoxe române pentru cetatea arădeană. De atunci pe filele istorice s-au scris multe rânduri ce poartă duhul vremii, cu evlavia cuvenită a stilului bisericesc, acesta urmând oarecum pe cel al zidirii însăşi ce se înalţă falnic, ca şi turnurile ce poartă stindardul dreptei credinţe. Desigur că, nu au fost uitate vetrele episcopale mai vechi, mai ales de la anul 1706 al fiinţării eparhiei în cetatea menită să înfrunte vremile. Şi nu s-a uitat nimic din cele trăite,  adică trecerea generaţiilor, fiecare cu, oamenii şi faptele lor, totul pe etnii şi confesiuni ce îşi duc zilele în bună înţelegere şi prosperitate, dând mereu mărturia unei religiozităţi sănătoase, atât la bucurie, cât şi la necaz, cunoscând că, toate sunt după voia lui Dumnezeu, spre mărirea Lui şi mântuirea celor ce cred. Înţelegând Biserica drept instituţia divină şi umană ce cuprinde toată lumea, biserica pe care o privim ca şi casă a lui Dumnezeu şi-a găsit tâlcuirea adevărată în veacul şi jumătate de călăuzire spornică a vieţii nu numai a unei părţi din oraşul de reşedinţă a eparhiei, ci și a întregului întins al acesteia, fiind modelul celorlalte biserici răspândite pe un teritoriu ce depășește hotarele judeţului de astăzi, în plus, cu legături strânse cu alte centre Ierarhice. S-ar putea da ca pildă faptul că din șirul Ierarhilor care au slujit-o începând cu ctitorul Catedralei, doi au fost promovați la treapta patriarhală, șase la cea mitropolitană sau de locțiitori de mitropolit și unul de arhiepiscop.

Zidirea unei noi Catedrale la Arad a început de la vechea catedrală, cu slujba de punere a pietrei fundamentale, iar mai apoi la cea de târnosire, ca și de ridicare în rang bisericesc, potrivit tipicului îndătinat, pecetluind astfel continuitatea  scrierii  împreună a unei cronici de cinste pentru arădeni. Înaintași vrednici veghează ca tot ceea ce este zidire nouă să păstreze temelia veche statornică spre afirmarea unității și continuității românești. Aceasta a fost demult visarea lor,  care devine azi o realitate.

Dr. Timotei Seviciu,

Arhiepiscop al Aradului